Povestiri in versuri ``SCUFIŢA ROŞIE``

SCUFIŢA ROŞIE

după Fraţii Grimm

Este vorba de-o fetiţă

Care poartă o scufiţă.

Şi lumea toată o ştie

De Scufiţa Roşie.

Mama ei a cugetat,

În mână un coş i-a dat.

Cu fructe şi cu bucate

Pentru bunică gătate.

Înainte de plecat,

Mama îi dădu un sfat:

Drumul să nu îl abată

Că lupul vine îndată.

Astfel, lupu-nfometat,

S-a oprit şi-a întrebat

Totul despre bunicuţă

Şi de drumul spre căsuţă.

Lupul cel viclean din fire

Nu mai sta nicio clipire.

După ce s-a deghizat

Spre bunică s-a-ndreptat.

Bunica, fiind bătrână,

S-a gândit că-i pradă bună.

Pe gânduri el n-a mai stat

Pe bunică a înşfăcat.

Doar că nu s-a săturat

În bunică s-a-mbrăcat

După care el intrară

În pat sub o plăpumioară.

Scufiţa s-a cam mirat

Şi tot timpul a întrebat

Ce se-ntâmplă cu-al ei glas,

Despre urechi şi despre nas.

Lupul s-a şi repezit

Pe Scufiţă a-nghiţit.

Şi se puse la culcare,

Fără nicio remuşcare.

Pe lângă casă, a trecut

Un vânător priceput.

Şi din burtă el le-a scos

Fiind foarte bucuros.

Ambele i-au mulţumit,

Răsplată i-au oferit

Pielea lupului viclean,

Omului samaritean.

Morala:

La părinţi daţi ascultare

Fără nicio supărare.

Dacă nu vreţi să păţiţi

Prada lupului să fiţi.