APICULTURA , PASIUNE SI AFACERE !

Organizarea unei stupine
Ca in orice activitate,si in apicultura apar probleme care trebuie rezolvate. Stuparii incepatori sunt pusi in fata unor dileme care la prima vedere sunt greu de finalizat. Procurarea de stupi, familii de albine, tot felul de echipamente si materiale apicole nu sunt probleme a caror rezolvare inseamna numai o simpla bataie din palme. Totul trebuie facut cu atentie si numai dupa o prealabila documentare(literatura de specialitate se gaseste)si mai ales cu multa tenacitate.

Primul pas in apicultura
De obicei se porneste cu un numar limitat de stupi(2-3 buc.)iar pe masura ce stuparul incepator capata experienta si stupina va creste numeric si calitativ. Se poate ajunge ca in 3-4 ani sa avem creata o stupina frumoasa, familii de albine puternice care sa aduca productii mari de miere si alte produse apicole. Trebuie doar sa avem rabdare, sa perseveram si sigur rezultatele nu vor intarzia sa apara.

Alegerea vetrei stupinei
Se face pe baza mai multor criterii. Raza de zbor a albinei este de 3 km. Aceasta suprafata (2826 hectare)trebuie sa asigure un cules bogat, intins pe toata durata sezonului activ. Pe o vatra nu se instaleaza mai mult de 30 familii de albine, tinand seama ca o familie consuma in decursul unui an apicol 90 kg de miere si 30 kg de polen. Asta ca sa nu mai punem la socoteala si cantitatea de produse marfa pe care speram sa le obtinem. De obicei intr-un an bun se pot realiza de la un stup 25-30 kg miere, 800 g ceara si 3-4 kg polen. 

In final rezultatele depind numai de priceperea noastra. Amplasarea stupinei se face pe o vatra care este insorita primavara si toamna, departe de surse poluante, in locuri linistite, departe de drumuri intens circulate si de ape curgatoare mari. Stupii de albine se aseaza cu urdinisurile orientate spre sud-est, la o distanta de 2 m pe rand si 4-5 m intre randuri. Intre doua stupine vecine, trebuie sa fie o distanta de 2-3 km, asta in functie de potentialul melifer al zonei.

Alegerea tipului de stup
Urmatorul pas este alegerea tipului de stup in care dorim sa ne cazam familiile de albine. Stupii sunt de doua feluri : stupi orizontali si stupi verticali. In cadrul fiecarei categorii, sunt diferite variante constructive. Ce trebuie stiut despre stupi : de orice tip ar fi, toti sunt buni pentru practicarea apiculturii. Conditiile de baza sunt acelea care tin de realizarea lor. Trebuie sa fie rezistenti, bine incheiati, realizati dupa standard, si nu in ultimul rand incapatori. Deci mare atentie la ce cumparati!Prin alegerea stupilor, trebuie sa asiguram la albine conditii de viata cat mai apropiate de cele din natura. Productia de miere, pastura, polen, ceara, propolis, depinde in mare masura si de tipul de echipament apicol folosit, cat si de calitatea acestuia. Nu se porneste la drum cu stupi din vechituri. 

Consultand stuparii din zona voastra veti putea aprecia ce tip de stup veti alege. Un adevar e sigur : un stup orizontal se va preta mai bine unui stuparit stationar, iar unul vertical cu magazine sau unul multietajat unui stuparit pastoral. La fel si zona in care aveti amplasata stupina are o mare influienta. Pentru sudul tarii unde albinele au o dezvoltare de primavara mai accelerata se recomanda stupii multietajati, iar in zonele de deal, montane si nordice, stupi verticali cu magazine cat si stupi orizontali. Avantajele si dezavantajele ce decurg din folosirea unui anume tip de stup trebuie foarte bine cantarite.

Procurarea familiilor de albine
La cumparare trebuie avut grija ca acestea sa fie destul de puternice (7-8 faguri, din care 5-6 cu puiet), intr-o perfecta stare de sanatate si cat mai adaptate zonei in care doriti sa le instalati. Si roiurile sunt bune cu conditia sa aiba albina multa (1,5 kg) si apoi sa fie dotate cu o matca tanara si prolifica. Este recomandat ca roiurile de albine sa fie instalate in stupi noi, pe rame cu faguri necladiti, pentru ca asa vom putea evita bolile. Aceste cerinte sunt minime, urmand ca la urmatoarele achizitii sa aveti in vedere si alte aspecte care tin mai mult de experienta avuta. 

Aprecierea calitatii unei familii de albine se poate face usor daca urmarim:
- Prolificitatea matcii - Este unul din factorii principali care determina puterea uneii familii. Matca trebuie sa depuna un numar mare de oua ,aprox. 150-180000, in decursul unui sezon. Prezenta masiva a ramelor cu puiet este un indiciu clar. Felul depunerii si repartizarea puietului pe rame pot spune ceva despre calitatea matcii. O matca trebuie sa fie activa pentru ca ea reprezinta viitorul unei familii. Nu degeaba se spune ca matca da tonul. Exemplu : prin schimbarea unei matci, intr-o anumita perioada de timp stupul se va transforma, calitatile matcii fiind transmise la descendenti.
- Rezistenta la iernare - Sunt familii de albine care pe langa faptul ca sunt ingrijite bine de apicultor, au un fel al lor de a trece mai usor prin iarna. De aceasta insusire trebuie sa se tina seama, pentru ca iernile noastre sunt destul de lungi(120-150 zile). Parametrii luati in calcul sunt : mortalitatea albinelor, consumul de hrana. Bineinteles se vor prefera familii cu o mortalitate redusa si un consum mai mic de miere.
- Blandetea albinelor - Se stabileste prin urmarirea lor in momentul cand se executa o anumita lucrare. Daca la deschiderea stupului albinele stau linistite, nefiind nevoie de mult fum, totul este in regula si o sa stim ca am dat peste o familie buna.
- Rezistenta la boli - In aceasta directie felul de a reactiona al albinelor la boli si daunatori este diferit. Sunt familii cu un instinct mai mare de a pastra curatenia in stup. Acestea trebuie alese! Prin comparatie, se intampla ca la oameni. O casa mai curata - un spatiu cu mai putini factori agresivi externi.
- Harnicia la cules - Familiile mai harnice isi incep activitatea la primele ore ale diminetii, au un numar mare de zboruri pe zi, iar seara isi continua activitatea pana mai tarziu. De obicei, un urdinis aglomerat de la primele ore ale diminetii reprezinta o dovada.
- Productia de miere - Este indiciul principal! O familie care la sfarsitul sezonului activ si-a asigurat rezervele de hrana si a dat o mare cantitate de miere marfa,este valoroasa. Bineinteles ca pentru stuparii incepatori care vor sa-si achizitioneze familii de albine, numai unele dintre indiciile asupra calitatii materialului biologic sunt relevante.
Un sfat : participarea la aceste operatiuni a unui stupar cu experienta este de preferat ! Nu incercati sa faceti totul singuri. Sigur veti gasi oameni cu suflet si pasiune, care prin ajutorul pe care vi-l vor da o sa faca, ca succesul actiunii sa fie asigurat.

Procedeu de înmulţire a albinelor !

Iată un procedeu simplu de înmulţire a albinelor, făra prea mari cheltuieli şi cu muncă puţina.

1. Din stupul din care fac mătci, iau o ramă cu puiet necăpăcit, larve, ouă, acoperită de albine. Am grijă sa nu iau matca.
2. Pun rama într-o cutie goală la mijloc, iau din alţi doi stupi câte o ramă cu puiet căpăcit acoperit cu albine, tot cu atenţie să nu fie matca şi le aşez de-o parte şi de cealaltă a ramei cu ouă de la „stupul campion”.
3. Las o distanţa între ele de vreo 10 cm, un lat de mână. Mai adaug două rame cu miere de-o parte şi de cealaltă a ramelor cu puiet capacit, tot la distanţa de 10 cm.
4. Dupa 30 de minute stropesc cu ţuică toată cutia şi ramele; formez micul roi prin alipirea ramelor una de alta.
5. Iau rame de la mai multi stupi, pentru a amesteca mirosul specific al fiecărei matci pentru că dacă pun numai din 2 se formează 2 tabere şi se omoară albinele între ele. Dacă pun rame numai dintr-un stup, îl slabesc prea tare. În funcţie de puterea fiecărui stup din 3-5 stupi fac un roi.
6. La 3 zile rup toate botcile care se formează pe cele 2 rame cu puiet căpăcit şi nu las să crească botci decât pe rama din mijloc de la „stupul campion”.
7. La 2 saptamani văd câte botci sunt aproape de eclozionare; în funcţie de numărul lor, dacă sunt 20 de botci fac 10 nuclei dintr-o ramă cu puiet căpăcit şi una cu miere.
8. Las să iasă prima matcă în roiul iniţial, după care scutur rama cu botci de albine, prin periere şi o introduc în urmatorul nucleu. Celula din care a ieşit matca o distrug, ca să nu mă pacalească când mă uit dacă a ieşit o altă matcă.
9. Repet treaba cu rama cu botci până am dat cate o matca la fiecare nucleu.

Atenţie cu rama: dacă o ţineti prea mult într-un nucleu s-ar putea să nu mai aveţi ce mătci să puneţi la ceilalţi. Dacă vă mai rămân botci le puneţi în nucleii mici de împerechere, cu câte o sută-două de albine sau în stupii care au mătci bătrâne.

La roii făcuţi cu o ramă de puiet după ce se împerechează matca, mai adaugaţi alte două cu puiet căpăcit şi una cu miere, iar acela se va numi stup care sigur va trece iarna. Ca mătcile să fie „viguroase”, ele trebuie făcute când este cules la salcâm (sunt cele mai bune) sau la Floarea Soarelui. Dacă nu e cules se pune sirop de câte ori este nevoie. Este o metodă fără „transvazare” de ou şi mutare de botcă.

Totul Despre Albine !

• Cresterea albinelor •In Romania, albinaritul a fost favorizat de o clima blanda si de o natura darnica, un adevarat paradis apicol ce dainuie din martie pana in octombrie: plante melifere variate, paduri intinse de tei si salcami, numeroase suprafete cultivate cu pomi fructiferi si floarea-soarelui. Nu e de mirare asadar ca in anul 1989 productia de miere a Romaniei reprezenta 1,4% din totalul mondial si 8,5% din productia Europei, ceea ce insemna 62,6 kg/1.000 de locuitori, fata de media europeana de 30,7 kg si 20,6 kg media de pe glob. 

Producatorii individuali – in special cei de la sate – redescopera treptat aceasta indeletnicire, ce s-a dovedit a fi o afacere foarte rentabila. Initial, ea se poate desfasura ca o a doua ocupatie, cu un numar mic de stupi si multe ore petrecute in preajma unui apicultor cu experienta. Lucrul cu albinele nu este dificil, dar presupune respectarea anumitor reguli foarte stricte, pentru a se evita accidentele. Profitul creste de la an la an, fiind direct proportional cu numarul familiilor de albine, si este dependent de conditiile meteorologice. In mediul rural, apicultura poate fi combinata cu cultivarea trifoiului sau a pomilor fructiferi, obtinandu-se astfel o productivitate sporita a plantelor respective, de pana la 5 ori mai mare. 

Distributia produselor apicole reprezinta o parte distincta a afacerii, necesitand o buna organizare, ambalaje corespunzatoare si cunostinte in domeniul vanzarilor. In cazul celor alergici la polen, dar pasionati de acest domeniu, infiintarea unui magazin de desfacere a mierii si a celorlalte produse oferite de albine reprezinta solutia ideala. 

Fie ca sunt produse de baza – miere, ceara, laptisor de matca, polen, venin de albine, apilarnil, propolis sau pastura -, fie ca sunt combinate si prezentate sub forma de lotiuni sau creme, produsele apicole sunt din ce in ce mai mult solicitate pe piata romaneasca. Efectele terapeutice si energovitalizante ale acestora justifica orientarea tot mai puternica a cumparatorilor, indiferent de varsta, spre produsele naturale. 

Cresterea albinelor se dovedeste astfel o afacere cat se poate de viabila, cu mari sanse de succes, avand in vedere ca potentialul melifer al Romaniei este de aproximativ 1.700.000 de familii de albine, iar in prezent nu exista mai mult de 800.000. legume 

Informatii pe scurt Ideea afacerii: cresterea albinelor in vederea obtinerii unor produse precum mierea sau propolisul. Capital initial: in cazul achizitionarii unui numar de peste 20 de stupi, a unui teren si a utilajelor de baza investitia va depasi 100 de milioane de lei. Cifra de afaceri: 400 de milioane de lei pe an. Un producator care porneste afacerea de la zero, abia in al treilea sau al patrulea an poate ajunge la o productie de 400-500 de kilograme de miere. Cifra de afaceri depinde de pretul de vanzare (intre 40.000 si 80.000 de lei pe kilogramul de miere). Profitul: acesta nu apare mai devreme de doi-trei ani. Situatia pietei: exista un numar apreciabil de mici producatori, dar foarte putine firme consacrate si cu cifre de afaceri importante. Sanse de reusita: fara pasiune si ambitie, oricat de mare ar fi investitia financiara, afacerea va fi sortita esecului.

Desi este o indeletnicire ancestrala si desi nu exista prea multi romani care sa nu fi vazut vreun stup de albine, apicultura este un domeniu care abia in ultimii ani si-a regasit identitatea si a inceput sa se dezvolte pe baze moderne. Lipsa unei legislatii foarte coerente, costurile destul de ridicate pentru inceperea unei astfel de afaceri, nepriceperea unor functionari publici, conditiile tot mai stricte de igiena si de calitate pe care produsele trebuie sa le indeplineasca au constituit tot atatea greutati in calea dezvoltarii apiculturii. Totusi, faptul ca in ultima vreme, cursurile de apicultura organizate de forurile abilitate se tin cu salile pline reprezinta un semnal pozitiv. 

Miere de calitate, consumatori mai putini Pana in 1989, Romania se afla intre primele tari producatoare de miere. Atunci, romanii consumau in cantitati mari acest produs, cu toate ca o mare parte nu corespundea standardelor unui produs sanatos. Astazi, potrivit autoritatilor, un roman nu consuma, in medie, mai mult de 100-150 de grame de miere anual, in timp ce in state precum Germania sau Spania consumul se situeaza intre 15 si 20 de kilograme/an. Si aceasta in conditiile in care pretul kilogramului de miere a scazut destul de mult in ultimii ani. 

O explicatie ar putea fi puterea redusa de cumparare si faptul ca mierea nu mai intra in cosul lunar al romanului, fiind considerata (pe nedrept) un produs de lux. O veste buna ar fi iminenta aderare la Uniunea Europeana, moment in care produsele romanesti ar putea avea acces la o piata de desfacere mai larga. Acest lucru se simte deja, un numar mare de firme private achizitionand tot mai multa miere, atat pentru piata interna, cat si pentru export. Producatorii pot gasi aceste firme dand o simpla cautare pe Internet sau la rubricile de mica publicitate ale ziarelor cu profil agricol. Pretul oferit de aceste firme este un pic mai mare decat cel oferit de Combinatul Apicol Bucuresti, pana nu demult singurul colector de produse apicole din tara. 

Trebuie mentionat ca exista doua tipuri de producatori: persoanele fizice, in numar covarsitor, proprietari a pana la 50 de stupi, desi cei mai multi se opresc la 10-15. In acest caz, productia se foloseste doar pentru consum propriu si pentru comertul cu amanuntul. Dar exista si firme, care produc nu numai miere, ci si polen sau propolis. Numarul acestora este foarte mic. Ca un semn de insanatosire a pietei au aparut, de curand, firme specializate in ambalare si export. 

Pariul cu apicultura se castiga dupa ani de munca Unul dintre producatorii cu state vechi in domeniu si care reuseste sa obtina profit din aceasta afacere este Robert Satmari, patronul firmei Iramtas. Dansul ne-a explicat ca a ajuns la aceasta performanta dupa ani de munca si parcurgand, cu rabdare, toate etapele necesare pentru a pune pe picioare o afacere de succes. 

Totul despre caini !

Cainele si baia

In cazul in care cainele tau este deja obisnuit sa faca baie, nu trebuie decat sa-l obisnuiesti cu o noua tehnica – aceea corecta. In cazul in care este incepator, ar trebui sa-l obisnuiesti pentru inceput sa stea in cada fara apa. Ai putea chiar sa te joci cu el acolo si sa-l recompensezi cu gustari.

Comportamentul in timpul mesei

Probabil este placut ca un catel sa te priveasca de langa masa cu ochi rugatori, dar nu este un obicei recomandat pentru el. Daca incepe sa implore, poate fi neplacut nu numai pentru tine, ci si pentru vizitatori. O privire rugatoare se va transforma curand in scheunat, apoi latrat si poate chiar o incercare de a fura mancare.

Concediu – ce faci cu cainele ?

Toti iubim vacantele, dar daca ai un caine va trebui nu numai sa-ti planifici calatoria, ci si sa te gandesti ce vei face cu el cat vei lipsi. Uneori ai putea sa-l iei cu tine, dar de cele mai multe ori va trebui sa-l lasi acasa.

Cum sa ai grija de cainele tau pe canicula

Daca cei mai multi dintre noi iubesc o zi calduroasa de vara, aceasta poate fi periculoasa pentru caini – mai ales pentru cei in varsta.

Etapele vietii unui caine

Speram ca animalul tau de companie sa creasca frumos si sa devina un caine sanatos. Iata cateva aspecte de care trebuie sa tii cont in diferitele etape ale vietii acestuia.

Incearca doar sa comunice cu tine!

Chiar conteaza daca animalul tau preferat are un intreg repertoriu de tipuri diverse de latrat?

Transportul in siguranta cu masina

Gandeste-te la masurile de siguranta care se iau atunci cand copiii calatoresc cu masina; ar trebui sa iei masuri de precautie similare in cazul animalelor de companie.

SIMONA HALEP a învins-o pe Flavia Penetta !

Simona Halep, locul 3 WTA şi cap de serie numărul 3, a învins-o, marţi, cu scorul de 6-3, 7-5, pe Flavia Pennetta din Italia, locul 28 WTA şi cap de serie numărul 15, calificându-se în sferturile de finală ale turneului de categorie Premier Mandatory Miami Open.

Simona Halep s-a calificat în sferturi la Miami. Partida a durat o oră şi 31 de minute şi, la finalul întâlnirii, Halep a obţinut a 13-a victorie consecutivă în circuitul WTA.

Anterior, Halep, 23 de ani, şi Pennetta, 33 de ani, s-au mai întâlnit de trei ori şi de fiecare dată s-a impus sportiva italiană. Ultimul lor meci a fost la ediţia 2013 a US Open, în faza optimilor de finală, iar scorul a fost de 6-2, 7-6 (3).

În faza următoare, Halep va juca împotriva jucătoarei americane Sloane Stephens, locul 45 WTA, care a eliminat-o, luni, cu scorul de 6-4, 7-6 (5), pe sportiva elveţiană Belinda Bencic, locul 34 WTA, după un meci de două ore şi opt minute. Scorul întâlnirilor directe între Halep şi Stephens este egal, 2-2, românca impunându-se în ultimul meci, cu scorul de 6-4, 6-3, în optimile de finală ale French Open, ediţia 2014.

Calificarea în sferturile de finală ale Miami Open este recompensată cu un premiu de 112.270 de dolari şi cu 215 puncte WTA.

Serena Williams, numărul unu mondial, s-a calificat, luni, în sferturile de finală ale turneului de categorie Premier Mandatory de la Miami, informează wtatennis.com.

Williams a învins-o în optimile de finală, cu scorul de 6-2, 6-3, pe sportiva rusă Svetlana Kuzneţova, a 24-a favorită.

Povestiri in versuri ``SCUFIŢA ROŞIE``

SCUFIŢA ROŞIE

după Fraţii Grimm

Este vorba de-o fetiţă

Care poartă o scufiţă.

Şi lumea toată o ştie

De Scufiţa Roşie.

Mama ei a cugetat,

În mână un coş i-a dat.

Cu fructe şi cu bucate

Pentru bunică gătate.

Înainte de plecat,

Mama îi dădu un sfat:

Drumul să nu îl abată

Că lupul vine îndată.

Astfel, lupu-nfometat,

S-a oprit şi-a întrebat

Totul despre bunicuţă

Şi de drumul spre căsuţă.

Lupul cel viclean din fire

Nu mai sta nicio clipire.

După ce s-a deghizat

Spre bunică s-a-ndreptat.

Bunica, fiind bătrână,

S-a gândit că-i pradă bună.

Pe gânduri el n-a mai stat

Pe bunică a înşfăcat.

Doar că nu s-a săturat

În bunică s-a-mbrăcat

După care el intrară

În pat sub o plăpumioară.

Scufiţa s-a cam mirat

Şi tot timpul a întrebat

Ce se-ntâmplă cu-al ei glas,

Despre urechi şi despre nas.

Lupul s-a şi repezit

Pe Scufiţă a-nghiţit.

Şi se puse la culcare,

Fără nicio remuşcare.

Pe lângă casă, a trecut

Un vânător priceput.

Şi din burtă el le-a scos

Fiind foarte bucuros.

Ambele i-au mulţumit,

Răsplată i-au oferit

Pielea lupului viclean,

Omului samaritean.

Morala:

La părinţi daţi ascultare

Fără nicio supărare.

Dacă nu vreţi să păţiţi

Prada lupului să fiţi.